Venetia-fermecatoare si capricioasa

Veneția – o scurtă filă de poveste.

Am în minte un gând nehotărât despre Veneția. Ca vremea de aprilie de afara: ba e ploaie și e frig ba e cald și crezi că vara bate la ușă. Veneția înseamnă pentru mine un amestec de romantism pâclos, un ghem încordat, zgâlțâit de hoarde de turiști  care zburdă în toate direcțiile bezmetici de mirare…Nu prea am avut timp să mă dezmeticesc, drumul fusese lung până aici iar căldura suficient de mare cât să-mi atrofieze simțurile. Aveam și încălțări nepotrivite, recunosc…

Da, Veneția este fermecătoare, este elegantă dar poate fi și supărător de aglomerată! Am stat aici o noapte, poate că alta ar fi fost impresia dacă am fi acordat mai mult timp acestui oraș; cred că nu ar fi fost atât de deranjantă aglomerația dacă noi înșine nu ne-am fi grăbit să bifăm obiectivele principale.

O cafea și o pizza – două repere bipolare. Nu-mi amintesc nici până acum să fi mâncat o pizza mai nereușită pe undeva prin lumea asta cum nu îmi amintesc nici să fi gustat cafea mai bună prin alte părți.

Dar Veneția nu este despre cafea și pizza. Pentru unii, Veneția este orașul romantismului sublim iar pentru alții, așa ca mine, Veneția este orașul trădărilor sublime: îndrăgostiții sunt trădați ba de ei înșiși (așa e viața uneori!) ba de zăpăceala celor din jur. Gondolele nu sunt așa…. de unele singure alunecând pe canale…Nu….ele sunt trădate de zeci de vaporetto care le încurcă galeșul legănat și care estompează farmecul idilic al unei aventuri pe apă. Clădirile, de o frumusețe aparte, sunt trădate de puterea erodantă a apei, chiar dacă tabloul în ansamblu rămâne impozant. Lumina soarelui în miez de vară e trădată și ea de mirosurile mucegăite ale tencuielilor căzute.

Am mers suficient de mult pe străduțele ferite de bătaia soarelui, uneori ne-am rătăcit, uneori ne-am ascuns nările de mirosuri prea bine cunoscute…și am aflat că tot acest păienjeniș de alei se unesc în Piața San Marco. Porumbeii deșănțați sunt pretutindeni – zboară și dau rotocoale coloanelor bizantine, oamenii trăiesc o isterie zgomotoasă în contra timp cu ceea ce, probabil, cei mai mulți dintrei ei și-au propus.

Veneția contemporană, văzută prin ochii mei este o carte de istorie, nu una de dragoste. Ai putea să te amăgești ușor, să cazi în capcana iluziei unei povești de amor cu Casanova, deși chiar și el și-a dorit o evadare.

Veneția mi-a rămas în amintire ca locul în care doi prieteni foarte buni și-au unit destinele – vrăjiți, au revenit apoi să își refacă filmul pe care – ca să vezi trădare! – îl șterseseră din aparat fără să știe…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s