Slovenia este una dintre cele mai frumoase țări pe care le-am vizitat până acum. Am fost mai întâi la Ljiublijana, oraș cu oameni frumoși, oraș care respiră prietenie și care pare că nu doarme niciodată….apoi la Cerkno și Idrija, un an mai târziu, când, deși nu am avut mult timp la dispoziție, am avut plăcerea să descopăr aceste mici orășele din inima munților.
Cerkno este stațiunea montană cea mai apreciata, cu puțini locuitori (în jur de 2000), recunoscut pentru spitalul partizan Bolnica Franja și pentru pârtiile de ski. O singură după-amiază de toamnă târzie am avut răgaz, timp în care m-am plimbat nestingherită pe străduțele așezate de-a lungul și de-a latul între coamele dealurilor. Mi-am luat aparatul foto și am pornit curioasă să aflu câte ceva dintr-ale locului: nimeni – drumurile erau pustii, fără mașini și fără oameni. Era ca și cum, chiar în acel moment, toți locuitorii plecaseră undeva..la lucru poate. Un lucru era cert: înainte de plecare, toți își aranjaseră ferestrele, își măturaseră curțile de frunze și își vopsiseră gardurile. Să fi fost vreun concurs de frumusețe înainte să ajung eu?!
Am dat o fugă, într-o altă zi, și până la Idrija. Am coborât aici în mina de mercur declarată site UNESCO, am vizitat castelul Grad Gewerkenegg de unde mi-am cupărat un frumos suvenir din macrame aurit și am luat cina într-o atmosferă de poveste, la Kenda Manor Hotel. Cred că acest loc este cel care mi-a plăcut cel mai mult! Am luat parte la ritualul pregătirii felurilor de mâncare care ne-au fost servite ulterior și am văzut cu câtă îndemânare se frământau renumitele paste umplute cu carne, Zlikrofi, un fel de ravioli italienești de o savoare nemaipomenită. Am băut vin roșu din podgoriile locului, am gustat cea mai bună plăcintă cu brânză dulce și stafide și am ascultat muzică live de pian și vioară.
De atunci, când vine toamna, trec prin mintea mea crâmpeie din această scurtă dar minunată călătorie!
