O fuga pana la Iasi

În timp ce unii poate și-au făcut planuri elaborate, mini – vacanța mea de Sf. Mărie am petrecut-o mai mult pe drumuri, dar fără să-mi pară rău.

Am plecat spre Iași cu mașina, vineri după amiază, fără așteptări prea mari. În Moldova nu mai fusesem, auzisem păreri de toate felurile – era momentul să mă edific. Orașele prin care am trecut, recunosc, m-au surprins în mod plăcut. Obișnuită cu sudul, cu localitățile adormite și prăfuite, Moldova mi s-a părut mai vie. În drumul nostru ne-am oprit la Focșani – curat și cochet, cu străzi îngrijite și case ordonate, mi-a trezit un fel de curiozitate despre ceea ce ar putea urma.

Am ajuns în Iași noaptea. Palatul din centrul orașului, cu coloanele sale luminate, recunosc, a reușit să mă impresioneze. Ne-am cazat la Hotel Unirea&Spa de unde am avut o priveliște frumoasă asupra împrejurimilor (la etajul superior, hotelul are și un restaurant de unde se poate vedea panorma orașului).

O zi – atât am avut la dispoziție să vizitez Iașul. Centrul orașului m-a fermecat și pe timp de zi.  Zona pietonală, cu alei pietruite, cu biserici și ele de piatră, înconjurate cu alei de flori, se termină cu acest minunat palat, Palatul Culturii. Este splendid! Toată zona care îl înconjoară este atent îngrijită – lipsește kitsch-ul cu desăvârșire și ai într-adevăr sentimentul că te afli într-un oraș european.

IMG_2635IMG_2637IMG_2638IMG_2639IMG_2640IMG_2642IMG_2644IMG_2649IMG_2658IMG_2662IMG_2667

Din centru, am pornit la o plimbare spre parcul Copou – am vrut să culeg puțină inspirație de sub Teiul lui Eminescu. Străzile până la Copou s-au așternut nepretențioase, cu tramvaie colorate, inscripționate cu brand-uri străine. Destul de cald fiind, m-am mai oprit la umbra copacilor de pe lângă trotuare și am admirat în liniște clădirile albe toropite de căldură.

Am ajuns la Copou. Poezii așternute pe garduri, pregătind orașul de sărbătoare – parcul însă nu îți spune prea multe. Nu foarte îngrijit- așa mi s-a părut. Pe aleea principală, teiul se așează peste un covor de iarbă. Este măreț și cu crengile susținute de brațe de fier. Sub el, poetul împietrit șoptește în versuri „Dorința”.

Am plecat de la Iași încântată, cu impresia că revin acasă dupa o ieșire în afara țării.

IMG_2672IMG_2674

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s